Transformările prin care va trece omenirea

Lumea se întreabă frecvent: "Încotro ne îndreptăm? Ce se întâmplă cu lumea asta?" Ce nu înțelegem este că acești ani sunt niște ani extrem de importanți în tot ceea ce ține de lucrurile concrete, lucrurile materiale ale lumii în care trăim. Ne tot uităm în exterior sperând că ceva să se schimbe, cineva să ne salveze. Nenorocirea este că lumea asta toată este construită din fiecare individ în parte. Ne plângem că lucrurile nu merg, însă când trebuie să ne facem bucata noastră, suntem pe repede înainte: "Lasă că merge și așa". Când ne lovim de acest concept din partea celor din jur, a contextelor și așa mai departe, ne simțim nedreptățiți.

Ne este teamă de orice este diferit, ne ținem cu dinții de informația supraviețuirii. Am depășit demult postura de vânat și suntem vânători. Pericolul real este în noi de cele mai multe ori. Ne-am separat în epidemia de covid, am văzut că “tu” mă poți îmbolnăvi pe “mine”, dar mai puțin a contat că “eu” te pot îmbolnăvi pe “tine”. Oare dacă am vedea în timp real că marele virus este gândul nostru, ce am mai face? Cu ce măști și vaccinări ne-am mai feri și proteja? Dacă marea epidemie a secolului este propriul nostru gând nociv?

Ne limităm, ne conținem în propria noastră percepție. Ne poziționăm mereu într-o polaritate “eu”, “tu”. Eu acest adevăr, tu acest dușman, acest oponent. N-aș vrea să fiu înțeleasă greșit, asperitățile exterioare există, dar sunt virulente, evidente și mult, mult mai rar întâlnite. Cu dușmanul percepției noastre ne ciocnim zi de zi. Religia spune să îți iubești aproapele cum te iubești pe tine. Un concept corect, mai puțin că noi nu știm să ne iubim nici pe noi, dărâmite pe aproape. Ne înbuibăm, ne cufundăm în negare, în plăceri de moment, în neasumare dar vrem să ne fie bine. Să se pogoare binecuvântarea peste noi, dar o merităm? Tot religia ne arată că mântuirea nu a venit păstrând aceleași metehne și obiceiuri, primul pas a venit mereu din noi. Dacă “judecata de apoi” este acum?

Ne plângem că autoritățile nu-și fac treaba, dar nici nu le respectăm. Aici e un subiect mai tăios și nu am să intru în el pentru că aș extrapola. Când ne vom da seama că suntem niște particule și împreună creăm un întreg? Că ce gândești tu, mă afectează pe mine, ce fac eu are consecințe generaționale? Așadar, nu va fi nimic mai mult decât ceea ce vrem să fie dar mai mult, către ceea ce muncim activ, susținut și asumat.

Saturn în pești, ne arată cu severitatea unui profesor lipsit de empatie ce probleme zac în apele adânci ale subconștientului nostru, dar și cum stăm cu latura mai puțin tangibilă, cu o credință pe care ar trebui să o cultivăm cu strictețe. Cum stăm cu realitatea dar și cu iluzia? Ce ne ține la suprafață când totul în jur se destramă? Doar o conexiune cu ceva nevăzut, subtil, dar puternic. Peștii nu trăiesc la suprafața apei, dacă nu te cufunzi, nu sunt vizibili.

Cei care nu găsesc această cale se vor pierde, cu mintea, cu firea, cu totul. Așa cum și Lucifer, îngerul căzut, deși avea tot, la un moment dat a picat în capcana egoului și s-a îndepărtat de intenția binelui. Această polaritate este în noi toți, nu degeaba se spune că este foarte ușor să faci rău dar greu să faci bine, și mai presus de orice este o alegere!

2025-2026 sunt anii schimbării radicale. Toate cele cinci planete mari, schimbă semnele zodiacale în această fereastră extrem de scurtă. Pentru noi poate părea mult, însă pentru o planetă ca Pluto care tranzitează orbita soarelui în aproximativ 270 de ani, este infim. Neptun tranzitează în aproximativ 160 de ani. Aceste planete grele vor trece din semnele de apă și pământ în semne de aer și foc. Două elemente complet diferite față de cele anterioare.

Ce reprezintă aerul? Comunicarea, gândirea, inovația, transporturile, tehnologia. Focul reprezintă creația, viața, începutul, dar și conflictul. Saturn este o planetă rece, taciturnă, iar în berbec este în cădere, adică nu se simte bine. Saturn vrea lucrurile făcute temeinic, berbecul vrea ieri și pe repede înainte. Totodată, să spunem că 2026 poate veni cu o restricție în zona conflictelor, sau conflictele ce încep în 2026 pot dura o perioadă lungă de timp. Prefer să cred că vom începe lucrurile gândindu-ne pe termen lung, că vom acționa mai responsabil.

Pluto în vărsător va sta aproximativ 20 de ani, așa că va transforma radical societățile. Aici vom avea un preambul deja din ianuarie 2024 când va intra în vărsător, ca mai apoi să retrogradeze pentru ultima dată în capricorn. Aceste tranzite sunt pentru noi o singură dată în viață. Ultimul tranzit al lui Pluto prin vărsător a adus 3 revoluții importante, dintre care cea franceză a schimbat fața monarhiilor europene și politica, adică cei din popor au preluat puterea.

Așa că acest tranzit va schimba profund fața societății actuale globale. Așa cum și revoluția industrială (aspect pe care îl avem și în următorii ani, cei despre care vorbesc) a schimbat fața lumii pentru totdeauna. Uranus în gemeni a mai fost tot în secolul 18. Deci și el a jucat un rol extrem de important în perioada 1770. Tot atunci Saturn era în săgetător, tot în semn de foc.

Deci, peisajul astral aduce cu cel din secolul 18. Acum avem alegerea de care vorbeam mai sus, să ne îngrozim sau să ne adaptăm. Dacă dăm zoom pe o situație punctuală putem spune că va veni o perioadă extrem de grea. Dacă ne gândim în termeni de evoluție, aș putea spune că vom fi binecuvântați să participăm la această transformare la care generațiile următoare se vor uita înapoi.

Așa că de noi depinde cum vom scrie istoria lumii, iar tot ce putem face este să ne ancorăm în prezent și să-i dăm tot ce avem mai bun. Doar așa vom răzbi, doar așa vom dăinui, dăruind tot ce avem lui “acum” și “aici”.